ATENTIE! Textul de mai jos e unul kilometric pt persoanele care fug de citit ca de ciuma!
La Moskova e frig. Ninge al dracului de mult. Dar e si ceva bun in asta. Ai toate conditiile sa inveti sa skiezi.
In 1901, un Mare Duce – ministru adjunct (intamplator de interne), semneaza actul de nastere al Societatii de Ski Amator (sau ceva de genul asta) – OLLS in limba rusa. Se vede treaba ca rusii inca de la inceputul secolului trecut erau foarte tari la initiale…
In 1911 in cadul OLLS ia fiinta si sectia de fotbal. Culori – tricou albastru navy, sorturi albe.
Intre timp, in 1918 are loc revolutia rosie. Comunistii vin la putere, nu doar in politica, ci si in sport. In 1923 OLLS este preluat de armata, schimbandu-si si numele in OPPV (v-am spus ca rusii au o slabiciune pentru initiale…) – organizatia centrala de sport a armatei rosii. Culorile raman aceleasi.
In 1928 armata rosie implineste 10 ani. Pentru ca evenimentul sa nu treaca neobservat, prin ordin special al comisarului poporului (!) ia fiinta Casa Centrala a armatei rosii (CDKA). Toate echipele fostei OPPV preiau acest nou nume, inclusiv echipa de fotbal.
Casa Centrala a Armatei…rosii – va suna cumva cunoscut?
In 1939 rusii au o revelatie. Ia stai, tovarase…adica noi suntem echipa armatei rosii, ma-ntelegi..rosii…si jucam in albastru-alb?!?!? Le-au fost necesari 21 de ani, dar s-au prins. Astfel, din acel an de gratie, tricourile au devenit (evident) rosii, iar sorturile albastre.
La loc de cinste, pe tricou, a aparut si steaua ca emblema. Exact steaua de pe epoletii armatei sovietice. Pentagrama care reprezenta gradele ofiterilor. Imaginatia este la ea acasa.
1951. O noua schimbare de nume. Casa Centrala a Armatei rosii se transforma in Casa Centrala a Armatei Sovietelor – CDSA. Numitor comun exista, nu va speriati – Casa Centrala a Armatei. Ne grabim sa ajungem in zilele noastre, In fond, nu despre acest CSKA vrem sa povestim…
1957. Denumirea se schimba din nou – clubul sportiv cental al ministerului apararii – CSK MO.
In fine, in 1960, ostasii rusi isi gasesc linistea si aleg sa-si numeasca echipa simplu si tandru: clubul sportiv central al armatei – CSKA. Fara soviete, fara rosii, fara nimic…in fond, toata lumea stia despre ce era vorba.
Sa ne intoarcem in micul Paris. Incepand din vara lui ‘44, Romania a inceput sa intre in ghearele hidrei bolsevice. Pe ecranele patriei a inceput sa ruleze filmul prost pe care rusii il priveau din ‘918. Doar ca la Bucuresti cadrele rulau mult mai repede; deja exista now-how, deja existau specialisti care sa faca totul posibil. Modelul sovietic a fost importat si in sport.
1947. Ia fiinta Asociatia Sportiva Armata Bucuresti. ASA. Asa cum ii sta bine unui bastard cu tata suspus, ASA este inscrisa direct in prima liga, beneficiind de desfiintarea echipei Carmen (a industriasului Mociornita) de catre autoritatile comuniste ale vremii. Salvat de la retrogradare prin metode specifice (acel ASA nu avea valoare de prima liga), copilul din flori al sportului comunist este rebotezat. Astfel, incepand cu anul urmator – 1948 – echipa se numeste … CSCA – Clubul Sportiv al Armatei. Culorile? rosu si albastru. Stema? Steaua sovietica.
Ati mai auzit undeva numele asta? Cateva paragarafe mai sus. Ca sa glumim putin, se pare ca nu Steaua este clona lui CSKA, ci CSKA este clona Stelei, din moment ce rusii s-au numit CSKA abia in 1960, in timp ce pe Dambovita era deja un CSCA inca din 1948.
Steaua are toate, dar absolut toate elementele care definesc o clona. Nu e vorba despre o asemanare a chipului, ci de o coincidenta a ADN-ului.
Aceeasi paternitate (armata comunista), acelasi nume (CSCA/CDKA), aceleasi culori, aceeasi stema. Culmea, rusii au o fila nepatata in istoria lor. Echipa de fotbal, formata in 1911, in democratie, a intrat in mod fair in competitiile vremii. Clona din Bucuresti a pus din prima secunda de viata bocancul in gura principiului de competitie sportiva, intrand direct in prima liga. Mai mult, folosindu-se de metode ce se vor dovedi in timp specifice, clonele vor evita retrogradarea pentru a-si continua monstruoasa existenta in sportul romanesc.
Sa revenim la geneza CSKA-ului romanesc. Am inteles cine sunt parintii spirituali. Totusi, cui a apartinut mana din care a fost zamislita CSCA? Da, exact…cine a semnat actul de nastere, recunoscand bastardul?
Ne raspunde ganditorul mm stoica. Facut (presedinte) la apelul bocancilor, mm se simte dator sa repereze onoarea Stelei, inventandu-i o noua istorie. Ma rog, sluga stie pe ce se bazeaza, si anume pe nivelul de cultura negativ al populatiei steliste, dispusa sa imbratiseze orice teorie mai mult sau mai putin evolutionista din care sa lipseasca maimuta (bolsevismul). Citatul este aproximativ, insa pastreaza ideea marelui intelectual stelist. Zice asta asa:
“Steaua a fost infiintata de ofiteri romani fara legatura cu regimul comunist, ofiteri ai armatei regale cu studii la Londra”
Dupa ce ne revenim din soc, luam la bani marunti elucubratiile istoricului de langa cimitir.
In 1947 nici un ofiter roman nu putea avea studii la Moscova; era prea devreme.
Cel care a semnat certificatul de nastere al Stelei se numeste Mihail Lascar. General, militar de cariera.
Lascar este una dintre figurile constroversate ale Armatei Romane. A luptat pe frontul de est contra rusilor pana in noiembrie 1942, moment in care a cazut prizonier. Desi se stie despre el ca a luptat impotriva armatei rosii pana in momentul capturarii, Lascar s-a intors in Romania in calitate de comandant al diviziei Horia, Closca si Crisan. Ca si divizia Tudor Vladimirescu, aceasta unitate era alcatuita din soldati romani cazuti in prizonierat rusesc.
Ambele unitati au fost folosite ca si instrumente armate de sustinere a guvernului Petru Groza, guvern marioneta impus de sovietici la 6 martie 1945.
Datorita acestui fapt, Mihail Lascar a fost numit mistru de razboi, calitate din care a semnat infiintarea Stelei.
Acesta este ofiterul fara nici o legatura cu regimul comunist care a facut-o pe Steaua. Cu mana lui. Dar nu prin propria vointa, pentru ca, desigur, Lascar nu avea nici o treaba cu fotbalul. Lascar l-a recunoscut pe micul CSCA. Adevaratul sau tata este generalul (cam multi generali in povestea asta, nu?) Susaikov, reprezentantul URSS in comisia aliata de control instituita in Romania dupa ‘45. Daca reprezentatii aliatilor in aceasta comisie s-au roit repede, lasandu-ne (conform intelegerii) pe mana rusilor, Susaikov a ramas doi ani, pana in octombrie ‘47.
Elocvent este discursul tatalui lu’ CSCA la plecarea sa din Romania: “Plecand de aici, purtam in inima noastra increderea ca poporul roman, popor frate poporului rus, va pastra in veci prietenia si recunostinta marelui popor sovietic”.